A colaborat cu serviciile secrete americane și franceze, împotriva comuniștilor, a văzut toată lumea și nu a renunțat niciodată la români. Fascinanta poveste a lui Neagu Djuvara

Neagu Bunea Djuvara s-a născut în București la data de 18 august 1916, într-o familie cu origini aromâne. În timp, el a devenit unul dintre cei mai importanți oameni de cultură ai României.

Tatăl său, Marcel Djuvara, a decedat în timpul epidemiei de gripă spaniolă din 1918. Tinca Grădișteanu, mama lui, provenind dintr-o familie importantă de boieri munteni, a rămas văduvă la o vârstă fragedă de 35 de ani și a luat hotărârea să plece în străinătate alături de cei doi fii ai săi, Neagu și Răzvan, imediat după încheierea Primului Război Mondial.

Cel mai mic dintre frați, Neagu, și-a început studiile liceale la Nisa și ulterior și-a obținut licența în literatură și istorie la Paris în anul 1937. De asemenea, și-a finalizat doctoratul în domeniul dreptului în 1940.

Cum a intrat în vizorul comuniștilor

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, tânărul Neagu s-a întors în România pentru a-și îndeplini serviciul militar.

A fost recrutat și a participat la campaniile din Basarabia și Transnistria în calitate de elev-ofițer de rezervă, însă a fost rănit în timpul luptelor de la Odessa. După aceasta, a fost trimis acasă pentru a se recupera.

În luna mai a anului 1943, Neagu a trecut un concurs pentru a se alătura Ministerului Afacerilor Externe. A fost repartizat la Departamentul Cifru și datorită pregătirii sale excelente, a fost desemnat curier diplomatic la Stockholm în dimineața zilei de 23 august 1944.

Misiunea sa era legată de negocierile pentru pace cu Uniunea Sovietică, aceasta fiind reprezentată de ambasadoarea Alexandra Kollontai.

După ce a fost numit secretar de legație de către guvernul Sănătescu, Djuvara a rămas în Suedia până în septembrie 1947. Comuniștii l-au înlocuit pe Gheorghe Tătărescu din funcția de ministru și tânărul Djuvara a fost chemat înapoi în țară.

Cu toate acestea, mama sa, Tinca Grădișteanu, îl informase că numele său apărea în procesul intentat de comuniști lui Iuliu Maniu.

În aceste circumstanțe, Neagu a decis să rămână în Occident. Era deja căsătorit cu o tânără franțuzoaică, France, și aveau împreună o fiică, pe nume Domnica. El și familia sa s-au stabilit în Paris.

Colaborarea cu serviciile secrete americane și franceze

Timp de patru ani, Djuvara a colaborat cu serviciile secrete americane și franceze care pregăteau o misiune de antrenament și parașutare pentru voluntari anticomuniști în România, care era sub influența sovietică.

În 1961, Neagu Djuvara a plecat în Africa, în Republica Niger, unde a lucrat timp de douăzeci și trei de ani. El a ocupat funcția de consilier diplomatic și juridic la Ministerul Afacerilor Străine, de consilier prezidențial și de profesor de drept internațional și istorie economică la Universitatea din Niamey.

În timpul acestei perioade, soția și fiica lui au rămas în Franța și s-au văzut doar în timpul vacanțelor diplomatice ale lui Djuvara. Cu toate că relația cu soția sa, France, se încheiase de facto, cei doi nu au divorțat niciodată.

După încheierea misiunii sale în Niger, Neagu Djuvara s-a întors în Franța și a continuat să lucreze pentru organizațiile diasporei românești până în anul 1989.

În anul 1984, istoricul a devenit secretar general al Casei Românești din Paris, iar după evenimentele din decembrie 1989, s-a întors în țară.

Între anii 1991 și 1998, a îndeplinit funcția de profesor asociat la Universitatea din București și a rămas o figură de referință în societatea românească contemporană până la momentul trecerii sale din viață, la data de 25 ianuarie 2018.

Neagu Djuvara a fost o personalitate publică remarcabilă, implicându-se activ în viața comunității, acordând numeroase interviuri, susținând conferințe și continuând să scrie. După 1989, el a publicat în România nu mai puțin de 16 volume personale și diverse lucrări colective.

Talentul său de a reda istoria într-un stil extrem de personal, de a interpreta și explica trecutul într-un mod simplu și direct, de a critica ironic și cu delicatețe greșelile contemporanilor, l-au consacrat pe Neagu Djuvara ca o figură emblematică a României post-decembriste.